O aplicatie utila

Bright Sky Ro

„Bright Sky România este o aplicație gratuită care oferă asistență și informații persoanelor aflate într-o relație abuzivă sau celor care vor să ajute în astfel de cazuri.
Bright Sky Ro este disponibilă în AppStore și Google Play în română, engleză și maghiară.
După descărcare, aplicația poate fi ascunsă, astfel încât dacă telefonul victimei ajunge în mâinile agresorului, acesta să nu poată găsi aplicația.
În aplicație se pot introduce, ca într-un jurnal, poze, informații, înregistrări, pentru ca victimele să poată aduna probe pe care, la nevoie, să le poată folosi. Informațiile nu se stochează în telefon, ci sunt trimise către o adresă de email securizată aleasă de victimă, astfel încât aceasta să fie protejată în cazul în care abuzatorul îi verifică telefonul.
În aplicație se mai găsesc informații legale, despre drepturile victimei, despre tipuri de abuz, variante de reacție, strategie de ieșire din relația abuzivă, listă de contacte ale celor mai apropiate centre de ajutor, precum și un buton de apelare rapidă către 112.
Aplicația include și linkuri către liniile naționale de sprijin și intervenție.
Aplicația a fost dezvoltată de Fundația Vodafone România împreună cu Poliția Română, Asociația Necuvinte și Asociația Code for Romania, astfel încât aplicația să fie în concordanță cu realitatea și legislația autohtonă.”
Mulțumesc de veste, Raluca Rusu. Să dăm mai departe, cine știe pe cine ajutăm să se salveze.

Cum se naște inteligența?

Originea inteligenței constituie o problema centrală a psihologiei pentru că nașterea inteligenței este punctul în care viața psihică se disociază de viață organică.

Inteligența debutează în stadiul de sugar, structurile sale construindu-se în prelungirea reflexelor necondiționate (înnăscute), deoarece adaptarea la mediul se realizează inițial prin aceste reflexe înnăscute.

J. Piaget consideră că inteligența este forma superioară de adaptare la mediu și ea se dezvoltă de-a lungul a 4 substadii:

# stadiul senzoriomotor (0-2 ani) # stadiul operațional (2 -7 ani) # stadiul operațiilor concrete (7- 12 ani) # stadiul operațiilor formale (12- 17 ani)

Inteligența izvorăște din acțiune. Să analizăm primul stadiu, cel senzoriomotor. El are 4 substadii.

1. Cel al reflexului (0-1 luna) – cel mai important reflex necondiționat este a. reflexul suptului pe care copilul îl manifestă imediat după naștere. Acest reflex antreneaza treptat în jurul său o serie de conduite mai complexe. Reflexul suptului va funcționa mai întâi pe baza unei asimilări, adică prin integrarea obiectului exterior (sânul mamei) la schema de acțiune interioară a copilului (schema suptului), care este ereditară. Foarte repede vor apare acomodări, treptat reflexul antrenează conduite mai complexe cum ar fi declanșarea sa și prin alte semnale (atingerea obrazului, atingerea zonelor din jurul gurii) sau căutarea cu gura a sursei de hrană. Asimilarea devine generalizatoare, acum mai mulți stimuli declanșează suptul. b. Asimilarea recognitivă constă în diferențierea treptată între acești stimuli cu recunoașterea aceluia care este legat cel mai direct de satisfacerea nevoii de hrana. Această asimilare recognitivă constituie începutul cunoașterii, prin aceasta viața psihică începe, deoarece nu mai au loc doar fapte fiziologice ci și psihologice, adică elemente de învățare.

2. Reacția circulară primara -substadiul urmator – la 2-3 luni, după ce au fost incluși noi stimuli schemei reflexului necondiționat al suptului, descoperind că obține rezultate noi, copilul are tendința repete actul suptului pentru a obține din nou rezultatul. Acest circuit dobândit și repetat constituie o reacție circulară primară, adică un exercițiu funcțional care duce la obținerea unui rezultat care are pentru copil o semnificație ce derivă din schema suptului.

3. Reactia circulară secundară (4-8/10 luni). Cum există deja o bună coordonare între vedere și apucat, explorând activ mediul, copilul se confruntă cu noi situații întâmplător, de exemplu apucă o sfoară și trage (pe ea sunt înșirate jucării), jucăriile suna iar ulterior copilul repetă scuturatul sforii pentru a obține din nou efectul sunetului jucăriilor. Acum se formează o schemă de acțiune de tip nou care are semnificație prin ea însăși și apare tendința aplicării acestei scheme între o nouă situație secundară situației inițiale. Având o nouă jucărie, copilul va încerca să tragă de ea și astfel dobândește o deprindere acțională aplicabilă mai multor obiecte.

4. Reacțiile circulare secundare consolidate ( incepand cu lunile 8/10) – in acest substadiu copilul probează noi situații și exersează continuu până la asimilarea totală a situației. Se acomodează la situații noi într-o manieră caracteristică, găsește acțiunea cea mai proprie pentru situația dată derulând întreg repertoriu de mișcări pe care le-a învățat, până ajunge la cea mai adecvată rezolvării situației. Copilul poate stabili o relație de tip cantitativ între acțiune și efect, de tipul „scutură jucăria mai tare, sună jucaria mai tare”. Treptat schemele de acțiune secundare consolidate nu doar se repetă și încep să fie combinate ca să se adapteze unor situații noi tot mai complexe. De exemplu copilul poate lua jucăria de sub perna combinând schema tragerii pernei cu schema apucării jucăriei. Această combinare a schemelor de acțiune presupune coordonarea lor pe baza sesizării unor interrelații care există între ele. Deși fiecare schemă permite o acțiune cu efecte distincte, copilul înțelege că aceste efecte pot fi legate unele de altele. J. Piaget consideră că aceasta este achiziția esențială. Deoarece combinarea schemelor implică reușita lor practică, un fel de logica a acțiunii și nu gândită, de aici și denumirea de inteligență senzoriomotorie

Asa NU !

Ce NU trebuie facut in primul an de viata ( partea a-II-a)

#NU lasati tatal la distanta

Tatii par să se teamă de implicarea în creșterea copilului. Când sunt bebeluși ei au tendinta sa rămâna la distanță față de copil sau sa ii ignore, lucru care nu este de indicat. Relațiile cu tatăl se clasează pe loc secundar, mama fiind cea mai importanta. După doi ani această relație devine mai importantă pentru că rolul tatălui se accentuează. Rolul tatălui insa este important încă de la naștere. Nu ar fi sănătos pentru familie din punct de vedere psihologic ca tatăl să nu se implice în activitățile în care se implică și mama. Tatii trebuie să învețe să facă tot ceea ce fac și mamele, chiar dacă nu știu cum și fac lucrurile în mod stângaci. Până la urmă se obișnuiesc, important este să își dorească să se implice și să nu ignore copilul. Dacă soțul nu se interesează de copil, de ce să nu il ajutati voi ca partenera de viata sa descopere viata in trei? Folosiți-va de toate atuurile feminine pentru a trezi interesul pentru noul născut, faceți-l pe tata să vorbească despre sentimentele care îl încearcă. Poate ca depuneti un efort mai mare dar merită pentru că bazele relației normale dintre tată și copil se stabilesc încă din fragedă copilărie și această ocazie nu va mai reveni niciodată. Dacă tatăl motivează că este prea ocupat cu serviciul, se înșeală, pentru că bebelușul parcurge foarte rapid etapele de dezvoltare. Deja când ajunge la școala primară daca nu s-a apropiat de tată intre timp, va fi prea târziu. Dacă tatăl nu s-a interesat de el când era mic, copilul nu mai este interesat de ceea ce tatăl său dorește să îi transmită. Poate deveni un străin pentru el iar prăpastia care se creează între tată și adolescent depinde în mare parte de relațiile pe care aceștia le-au avut în primii ani de viață.

Asa NU !

Ce NU trebuie facut in primul an de viata ( partea I)

# NU lasati copilul sa planga

Desi pare evident ca nu trebuie sa faci asta, multe mame ignora plansul copilului. Unii parinti considera ca il rasfata daca ii acorda prea multa atentie, asa ca, dupa ce il hranesc si il schimba, il lasa singur, indepartandu-se. La aceasta varsta nu exista riscul de a fi rasfata, copilul care plange, el se simte „nesatisfacut” din punct de vedere emotional si dezvolta un sentiment acut de nesiguranta daca este ignorat si o temere fundamentala fata de lume, in general. Copilul nu are alt limbaj pentru a atrage atentia inafara plansului. Unii parinti sunt „orbi” la nevoile copilului. Cand incepe sa planga, copilul vrea sa comunice ceva iar daca este ignorat, inseamna ca se ignora efortul lui de a comunica. Poate dezvolta astfel sentimentul de abandon, de disperare si furie. Daca are des astfel de experiente, cum ar putea el sa dezvolte sentimentul de incredere fata de viata?

# NU va fie teama sa rafatati copilul.

Termenul de răsfăț variază în funcție de criteriile pe care fiecare părinte le are. Dacă prin răsfăț înțelegem că un copil de opt ani cere să îi fie îndeplinită dorințele mereu, plânge și forțează limitele până cedează părintele, atunci sunt de acord ca este vorba de rasfat. A răsfăța un copil înseamnă a acceptat ca acesta să persiste într-un comportament infantil, dincolo de momentul în care este apt psihologic să îl abandoneze. Comportamentul unui copil de 8 ani care plânge, refuză să facă ceva, are acces de furie, DA, este un răsfăț pentru ca acest comportament corespunde unui copil de 2 ani. Probabil părinții lui nu l-au încurajat să depășească acest prag. Conceptul de răsfăț nu se poate aplica nou născuților și nici copiilor sub 2 ani. Am da dovadă de lipsă de realism dacă am cere unui bebeluș să abandoneze comportamentul de bebeluș. El încă nu este în stare să faca asta. Nu îl veți răsfăța acordându-i prea multă atenție. Dacă nu i-ați acord atenție nu i-ați îndeplini nevoile esențiale pe când un copil mai mare, dacă suntem indulgenți cu el fără să fim fermi și să impunem limite și dacă l-am lăsa mereu să facă ce vrea, va ajunge o catastrofă când va fi mare. Multe mame se întreabă dacă prin acțiunile lor își răsfață sau nu copilul. Aceste atitudini izvorăsc din necunoașterea naturii copiilor. Copilul are nevoie să învețe că nu poate face tot ceea ce dorește. Dacă nu învață acest lucru, atunci se spune că este răsfățat. Un bebeluș insa este imposibil de răsfățat. Mângâiați-l cât de mult doriți, hrăniți-l cât de des va dori, cântați-i câte cântece puteți, ocupați-vă de el de câte ori plânge pentru că nu din aceste motive riscă să devină răsfățat. Cel mai bun lucru care se poate întâmpla copilului din punct de vedere psihologic este acela de a-i satisface toate necesitățile, de a se simți el cât mai puțin frustrat.

Copilul – de la 6 la 9 luni

În primele șase luni copilul și-a format o idee despre ceea ce îi este familiar. De acum el poate face diferența între lucrurile familiare și cele care sunt necunoscute. Pentru a pune copilul în contact la această vârstă cu o persoană pe care nu o cunoaște încă, trebuie acționat progresiv nu trebuie pus dintr-o odată în fața unei situații noi. Dacă prezentările îl sperie sau il fac să plângă, copilul va căpăta teamă de noutate. Lăsați-i timp pentru a se acomoda.

De asemenea, la această vârstă dorește să scoată sunete. Sunetele scoase fără sens de pe la două trei luni devin un sistem coerent de joc verbal între copil și mama.

Primul dinte apare în general în jurul lunii 7-a. Apariția dentiției este însoțită de o nevoie irezistibilă de a mușca lucrurile, de aceea copilul are nevoie de jucării pe care să le poată strânge între gingii.

In această perioadă copilul devine fascinat de repetiție adoră să repete câte ceva până când simte că stăpânește bine subiectul respectiv. De exemplu vrea să lovească un obiect de masă sau de scaun. Un adult se poate enerva ușor de această repetiție și își poate da seama cu dificultate de bucuria pe care o simte un copil repetând ceea ce face.

De la șase luni începe să descopere plăcerea imitației aceasta va rămâne pe tot parcursul copilăriei cel mai puternic resort social. Copilul de 6 luni imită gesturile părinților, sunetele emise de părinți cu mult timp înainte de a putea vorbi. Copilul poate găsi modalitatea de a comunica mesajul său a altor persoane chiar daca nu cunoaște limbajul verbal, prin gesturi și mimica pe la opt luni.

Va ști cu siguranță să se târască pe burtă, activitate care îl transformă într-un explorator mai activ al lumii înconjurătoare.

La 9 luni copilul este deja prea mare pentru a mai fi spălat în chiuvetă sau în cădiță, va trebui să folosească baia dumneavoastră si trebuie să puneți foarte puțină apă si sa adăugați o colecție de jucării plutitoare pentru a-i releva o nouă lume, plină de bucurii. Jocul în apă este unul dintre lucrurile care ii plac cel mai mult unui copil. Probabil din cauză că aduce aminte de recenta sa viață în lichidul amniotic. Oricum jocuri un apă este jocul cel mai calmant și relaxant.

După ce a învățat să se târască pe burtică copilul va începe să se deplaseze în patru labe. Acordați o atenție deosebită lucrurilor din jur: cuie, monede, etc. Nu uitați niciodată că un copil bagă în gură tot ce găsește. Fiți atenți la sfori sau fire electrice. Cu siguranță va trage de fiecare. Veghează asupra lui noeobosit pentru că este un explorator care ar putea dărâma obiectele. Interesul manifestat în descoperirea unui loc nou, altă cameră de exemplu, poate ține copilul ocupat o perioadă îndelungată, timp în care se poate juca singur. Obiectele care se găsesc în mod curent în orice gospodărie sunt adeseori cele mai bune jucării pentru un copil. La această vârstă poate deschide mâna și aruncau obiecte (variază oricum momentul ). Joaca de a arunca cu obiecte aduce bucurie, le veți vedea zburând peste tot, țineți cont că micuțul nu face aceste lucruri ca să vă supăre, acel joc face parte din suita lui de cercetare și descoperire a lumii.

Comunicarea in primul an de viata

Limbajul debuteaza in primul an de viata pe baza unor conditionari ereditare activate de factori socio-culturali. Premisele ereditare ale limbajului sunt:

  • aparatul fonoarticulator specializat in vederea vorbirii
  • capacitatea functionala a creierului de a coordona activitatea aparatului fonoarticulator pe de o parte si de a dezvolta o gandire conceptuala, pe de alta parte.
  • existenta unor manifestari reflex-neconditionate care pregatesc limbajul ( ce intra in functiune pe baza programarii genetice, in momentul maturizarii functionale a creierului) – cum ar fi ganguritul

Etape:

  • la 2-3 luni apare ganguritul
  • la 3-5 luni se transforma in lalatiune
  • la 7-8 luni incepe sa rosteasca grupari de sunete care imita cuvinte simple ale celor din jur
  • pana la 1 an imita cuvinte simple, asociindu-le cu obiecte si situatii de satisfacere a unor trebuinte – mama, tata, apa, nani.

Dezvoltarea limbajului este favorizata de:

  • comunicare verbala intensa a adultului cu copilul prin care se stimuleaza disponibilitatile functionale native ale acestuia
  • relatiile afective cu cei din jur si in primul rand cu mama, copilul avand o puternica tendinta de a o imita

In comunicarea adultului cu copilul se succed urmatoarele etape caracteristice:

  • comunicare de tip direct-direct (D-D) – singura care functioneaza pana la 6-7 luni si este o comunicare gest-gest (adultul da copilului un obiect, copilul raspunde printr-un gest de apucare)
  • comunicare de tip verbal – direct (V-D) – functioneaza dupa 7 luni – cuvant-gest (adultul spune un cuvant ce desemneaza un obiect si, daca s-a format legatura dintre cuvantul respectiv si obiectul semnalizat, copilul il va arata cu mana)
  • comunicarea de tip direct-verbal (D-V) – apare dupa 8 luni – adultul arata prin gest, copilul il denumeste
  • comunicarea de tip verbal-verbal (V-V) – incepe dupa 10 luni si este o comunicare cuvant-cuvant

Poveste inspirationala

Într o zi Thomas Edison s-a întors acasă de la școală și i-a înmânat mamei sale o hârtie pe care profesorul său i-a dat-o spunând „da-o mamei tale” . Mama lui a deschis foaia și a citit ceea ce era scris pe ea. Ochii ei erau plini de lacrimi așa că Thomas a întrebat-o pe mama sa ce scrie acolo. Aceasta a citit scrisoarea cu voce tare fiului său:  ” Fiul dumneavoastră este un geniu. Această școală este prea mică pentru el și nu avem suficiente resurse și profesori buni ca să îl instruim. Vă rugăm să îl învățați dumneavoastră … acasă.” Anii au trecut iar mama lui Edison a murit și el a devenit unul din cei mai mari inventatori din lume.  Intr-o o zi,  în timp ce Thomas se uita printre amintiri vechi de familie a văzut într-un colț de sertar al Biroului său o hârtie împăturită si a citit cuvintele de pe foaie: „Fiul dumneavoastră este bolnav mintal și NU îl vom lăsa să mai vină la școală.” Era aceeași hârtie care i-a fost înmânată de profesorul său din școală pentru a o da mamei sale. După ce a citit notița, Edison a plâns ore bune și a scris în jurnalul său „Thomas Alva Edison a fost un copil bolnav mintal care,  datorită unei mame erou a devenit geniul secolului. Mama a fost cea care m-a format. Avea foarte multă încredere în mine iar eu simțeam că nu trebuie sub niciun chip să o dezamăgesc.”
Morala: crede în tine, în cei dragi ție, în ceea ce simți tu că poți face nu îi lăsa pe ceilalți să îți definească potențialul, nici părerile lor să te oprească din realizarea și împlinirea viselor.  E suficient ca o singură persoană să creadă în tine chiar și atunci când tu ești aceea.

Etapele dezvoltarii motrice intre 3 si 6 luni

Rostogolirea este primul pas către o viață mai activă.

Rostogolirea este primul mod prin care micuțul tău se va mișca singur, și este doar primul pas în dezvoltările motorii care urmează, precum târâtul, statul în picioare și mersul.

Dacă micuțul tău nu a început încă să se rostogolească, urmărește aceste semne care ar putea indica faptul că o va face în curând: întâi, se va ridica folosindu-se de brațe, își va arcui spatele și își va ridica pieptul. Se va mișca pe burtică și va da din picioare, și ar putea chiar să își miște mâinile ca și când ar înota.

Este un moment foarte interesant pentru voi amândoi, tu încurajându-l în timp ce își concentrează toată energia în aceste eforturi. Când va reuși în sfârșit, va fi un moment de apropiere minunat și puternic pentru amândoi.

Sunt numeroase lucruri pe care le poți face ca să-l încurajezi să se rostogolească:

  1. Folosește jucării atrăgătoare. Dacă pui niște lucruri care îi aparțin suficient de departe cât să nu ajungă la ele, pentru a-l încuraja să se miște ca să ajungă la ele.
  2. Încurajează-l să stea pe burtică. În această poziție va încerca să se împingă în brațe și își va arcui spatele să-și ridice capul și pieptul. Acestea sunt abilități motrice importante și activități care dezvoltă musculatura și care vor duce la rostogolire.
  3. Fii entuziasmată! Micuțul tău va răspunde pozitiv entuziasmului din vocea ta și la expresia fericită de pe fața ta atunci când face ceva bine, deci fii pozitivă. Toate aceste mișcări îi cresc forța și îl pregătesc pentru prima dată când se va rostogoli.

Odată ce s-a rostogolit pentru prima dată, nu se va mai opri! Rostogolirea este primul pas către târât – dar unor bebeluși le place atât de mult să se rostogolească încât preferă să facă asta (sau alte mișcări precum târâtul sau mișcatul fundulețului) decât să meargă de-a buşilea.

La final, o mențiune importantă despre dezvoltarea motrică ar fi: majoritatea bebelușilor încep să se rostogolească înainte de a împlini 6 luni. Dacă micuțul tău nu face asta, roagă medicul să verifice că totul este în regulă. Fiecare bebeluș se dezvoltă în propriul ritm, dar o verificare suplimentară cu medicul e întotdeauna o idee bună.

Dezvoltarea motricității

Progresul motricității este condiționat de amplificare activității cerebrale, de dezvoltare a sistemului osteo-muscular, a sensibilității kinestezice. Totodată este stimulata de regimul de viață echilibrat, libertatea de mișcare, joc, disponibilitatea adulților de a interacționa cu copilul. De-a lungul stadiului de sugar motricitatea evoluează de la mișcările bazate pe reflexe necondiționate, spontane și haotice, la cele orientate de ținte perceptive, pentru a ajunge la mișcările complex de apucare și deplasare. Ariile corporale care devin active sunt: zona gurii și a ochilor, regiunea capului, a gâtului , a umerilor, trunchiul, brațele, mâinile, picioarele, extremitățile corporale. Până la 5 luni mâinile copilului, deși sunt active, nu funcționează în maniera specifică de mai târziu, abia la 6 -7 luni opozabilitatea policelui este câștigată si obiectul apucat este manevrat, primele mișcări fiind de apucare. La un an mișcările orientate cu scop reprezintă 70% din totalul mișcărilor. Copilul este în căutare permanentă de obiecte pe care le apucă și le manevrează. Mersul apare la sfârșitul primului an și reprezintă un element de autonomizare ce are ca efect modificarea perceperii realitatii înconjurătoare. La 6 luni copilul cucerește poziția șezând care ii oferă noi perspective. La 7 luni apare prima tentativă de desprindere din locul în care stă prin ridicarea în genunchi. La 8 luni se ridică în picioare, tinându-se cu mâinile de pătuț. Abia la 9 luni stă în picioare fără sprijin, întâi câteva secunde apoi din ce în ce mai mult. După 10 luni copilul încearcă să facă primii pași tinandu-se de obiecte, organizânu-si astfel noi structuri echilibrate în condiții de deplasare. La la 12 luni, în medie, copilul face primii pași fără sprijin. In general fetele merg mai repede decât băieții. La sfarsitul primului an de viață apare imitația imediată, care este un act de reproducere activa a modalităților de comportament percepute la o altă ființă. Acesta este un act de dezvoltare și de învățare spontană, copilul reproduce prin imitație mișcările, gesturile, postura, vorbirea celor din jur prin preluarea schemelor de acțiune.